Răspunde, Doamne!


Până când, Doamne, mai poți Tu suporta?
Din cer ca să trimiți copii cu daruri sfinte,
Prooroci și evangheliști, pictori ori altceva,
Cu minți așa bogate și voci de catifea.
Vin sufletele sfinte să aibă un părinte.


Prea repede se-ntorc, stau mii încolonați,
Având cu ei talantul prea fain împachetat.
Au lacrime în ochi, de sânge sunt pătați,
Din pântece de mame, junghiați și abandonați.
Vin toți cu o întrebare: „De ce m-a alungat?”


Răspunde, Doamne, Tu, căci ei... Ah, n-am cuvinte!
O haină nu mi-au dat și nume nu mi-au pus,
Iar brațele de mamă nici ele nu m-au dus.
M-au omorât prea ieftin, exact ca pe Isus.
De ce așa? Răspunde! De ce așa, Părinte?